In data de 6 ianuarie 2008 P.S. Sofronie Drincec episcopul ortodox al Oradei a savarsit impreuna cu omologul sau greco-catolic, Virgil Bercea, slujba Aghiasmei Mari pe malul Crisului Repede unde la sfarsit au aruncat o cruce in apa in semn de prietenie. Amanunte despre acest eveniment puteti gasi in presa locala din 7 ianuarie 2008, din articolele de mai jos precum si din alte articole, fotografii si filmulete legate de acest subiect pe care le puteti gasi pe internet. In acest scop vizionati si link-ul: http://video.bihon.ro/members.bihon1/flv-Au%20sfintit%20Crisul%20Repede_flv.flv/viewer.html
O faptă minunată de pe vremea Domnitorului Mihai Viteazu
Când Mihai-Vodă, domnul Ungro-Vlahiei, 1-a alungat pe Andrei Bathory şi a luat sceptrul Ardealului, a sosit în oraşul de scaun, numit Bălgrad, şi a voit ca să zidească acolo, în oraş, o biserică ortodoxă. Însă preoţii, orăşenii şi toţi boierii, fiind de credinţă latinească, nu-i îngăduiau să zidească, zicând că ei sunt de credinţă dreaptă şi de aceea nu doresc să aibă în oraşul lor o biserică de lege străină. Atunci domnitorul le-a spus: „Voi nu sunteţi mărturisitori ai dreptei credinţe, căci nu aveţi harul Sfântului Duh în biserica voastră. Noi însă, fiind dreptcredincioşi, avem puterea cea adevărată a harului Sfântului Duh, pe care şi cu fapta suntem gata întotdeauna s-o arătăm, cu ajutorul lui Dumnezeu". Dar ei voiau să-şi dovedească dreptatea prin înfruntare de cuvinte şi dispute. Ci el le-a zis: „Nu, nu prin dispute, ci cu fapta vreau s-o dovediţi, altfel vă voi arăta eu, întru încredinţarea tuturor". Iar. ei i-au spus: „Cum să arătăm? Căci nu e cu putinţă să dovedim decât cu cuvântul Sfintelor Scripturi". El le-a zis: „În dispute este osteneală fără de capăt, dar noi, fără înfruntări de vorbe, putem uşor să dovedim cu ajutorul lui Dumnezeu. Haideţi, zice, în mijlocul oraşului şi acolo să ni se aducă apă curată, iar arhiereul meu şi preoţii săi o vor sfinţi în văzul tuturor. Tot aşa vor face şi ai voştri, deosebit, şi, sfinţind-o, o vom pune în biserica voastră cea mare, în vase osebite, pe care le vom astupa şi le vom pecetlui cu peceţile noastre, pecetluind şi uşa bisericii pentru 40 de zile. Şi a cui apă va rămâne nestricată, ca şi cum de-abia ar fi fost scoasă din izvor, credinţa aceluia este dreaptă, iar dacă apa cuiva se va strica, credinţa lui este rea. Dacă apa mea va rămâne nestricată, cum nădăjduiesc că mă va ajuta Dumnezeu, voi n-o să vă mai împotriviţi şi o să-mi îngăduiţi să zidesc biserica, iar dacă nu, facă-se voia voastră,n-am s-o zidesc". Ei au strigat cu toţii într-un glas: „Bine, bine, să fie aşa!". Şi, a doua zi dimineaţa, a ieşit domnitorul cu toţi boierii şi curtenii săi în piaţă, cu episcopul şi cu preoţii, slujind litia după obicei, cu cruci, cu lumânări şi candele. Şi, ajungând la locul pregătit, au săvârşit marea sfinţire a apei, rugându-se cu toţii lui Dumnezeu, cu lacrimi şi suspine, să proslăvească dreapta credinţă, iar pe cea rea s-o facă de ruşine. Tot în piaţă, dar deoparte, în faţa tuturor, latinii au sfinţit apa şi au sărat-o. După care, astfel sfinţindu-şi apa, fiecare a turnat apa lui sfinţită în câte un vas osebit, apoi şi-au pus peceţile pe amândouă părţi ale vaselor, le-au dus şi le-au pus în biserica cea mare, au încuiat uşile, le-au pecetluit şi au plecat. în fiecare zi, domnitorul cu episcopul, cu preoţii şi cu toţi dreptcredincioşii, se rugau, postind. Tot aşa au făcut şi latinii. Şi după ce au trecut 25 de zile, Dumnezeu i-a dat episcopului un semn. El a venit la domnitor şi i-a zis: „Doamne, cheamă-i pe latini şi pe preoţii lor şi nu aştepta ziua a patruzecea, cea hotărâtă. Să mergem la biserică şi, desfăcând peceţile, să deschidem uşile. Vei vedea harul lui Dumnezeu, iar robii Lui, care-şi pun cu adevărat nădejdea în El, nu se vor face de ruşine". Domnitorul, deci, chemându-i pe toţi, precum 1-a sfătuit episcopul, a mers la biserică şi, deschizând uşile, au intrat cu toţii. Mai întâi, episcopul ortodox, îngenunchind, s-a rugat cu lacrimi la Dumnezeu, zicând: „Doamne, Dumnezeule, Unul în Sfânta Treime slăvit şi preamărit, precum înainte vreme pe dreptul Tău Ilie l-ai auzit vestind cu foc adevărul Tău şi i-ai ruşinat pe cei de rea credinţă, auzi-mă acum şi pe mine, robul Tău nevrednic, dimpreună cu toţi robii Tăi de aici, nu pentru vrednicia noastră, pe care n-o avem, ci pentru slăvirea numelui Tău sfânt şi pentru întărirea credinţei noastre, care este adevărata credinţă în Tine, arată întreg harul Sfântului Duh în apa aceasta, ca prin nestricăciunea ei să vadă toţi că numai în biserica Ta grecească şi sobornicească de la Răsărit se află credinţa cea adevărată şi harul cel adevărat al Sfântului Duh. Căci Tu eşti Singurul Care pe toate le binecuvântezi şi le sfinţeşti,Dumnezeul nostru, şi slavă Ţie Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!". Ridicându-se şi cântând: „Doamne, Lumina mea şi Mântuitorul meu, de cine să mă tem" - a rupt pecetea vasului cu apă sfinţită şi, uitându-se la ea, a găsit-o mai curată şi mai limpede decât înainte, cu mirosul neschimbat, ca şi cum ar fi fost luată dintr-un izvor curgător, după care strigat, zicând: „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Care Ţi-ai aplecat urechea la rugăciunile noastre, mărire Ţie, Care slăveşti Biserica Ta, slavă Ţie, Care întăreşti cu slavă credinţa cea dreaptă şi nu ne-ai făcut de ruşine în aşteptările noastre". Şi a zis către toţi: „Veniţi să vedeţi cum a stat această apă atâtea zile, rămânând nestricată datorită harului Sfântului Duh, şi încredinţaţi-vă că adevărată este credinţa noastră ortodoxă". Iar latinii, rugându-se şi făcând slujba după cum le era obiceiul, au rupt pecetea vasului în care se afla apa lor şi, cum l-au destupat, toată biserica s-a împlut de duhoare, că s-au înspăimântat toţi latinii şi au strigat cu uimire: „Adevărată este credinţa grecească pe care o ţine domnitorul. Să-şi zidească, deci, biserica în oraşul nostru, căci, fiindcă nu i-am îngăduit, Dumnezeu s-a mâniat pe noi şi ne-a împuţit apa". Şi astfel, făcuţi de ocară, latinii şi cu preoţii lor s-au împrăştiat cu mare ruşine, iar unii dintre ei s-au convertit la credinţa ortodoxă. Iar domnitorul, cu episcopul său, cu preoţii, cu toţi boierii şi ostaşii săi, plini de bucurie şi fericire, s-au întors la curte, slăvindu-L şi mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru minunea ce a fost spre întărirea adevăratei credinţe ortodoxe. În aceeaşi zi a făcut un mare ospăţ pentru întregul oraş şi pentru toată oastea sa. Toţi locuitorii ţării Ardealului, cu jurământ, s-au arătat bucuroşi să zidească biserica şi să n-o dărâme niciodată. Deci, domnitorul a început îndată zidirea (dar nu în oraş, ca nu cumva, o dată cu schimbarea vremurilor, să fie dărâmată, ci lângă oraş, aproape de zidul cetăţii, într-un loc frumos) şi, după ce a zidit-o, a închinat-o »...« şi a mutat episcopia acolo (căci episcopii locuiseră până atunci în alt loc), unde se află şi astăzi, cu bunăvoinţa lui Dumnezeu. L-a pus acolo pe primul episcop al Bălgradului, pe Ioan, bărbat blând, virtuos şi sfânt, care, trăind acolo în mare sfinţenie, s-a învrednicit să capete harul facerii de minuni. După ce a murit, trupul lui a rămas şi până astăzi neputrezit şi bine mirositor, făcând multe minuni pentru cei ce vin cu credinţă la racla lui, întru slăvirea lui Hristos, Dumnezeul nostru, Căruia I se cuvine toată mărirea, cinstirea şi închinarea, dimpreună cu Tatăl Lui Cel fără de început şi cu Preasfântul, preabunul, de viaţă dătătorul Duh Sfânt al Lui, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! Şi cele scrise aici le-am citit într-un letopiseţ muntenesc şi le-am auzit de la mulţi oameni vrednici de crezare, care au văzut cu ochii lor, dar mai ales de la părintele, care pe atunci era vistiernic, iar acum este mare logofăt al ţării Ungro-Vlahiei, şi de la Dragomir, marele pitar al aceleiaşi ţări.
(Petru Movilă, Împăcarea Bisericii Ortodoxe, Ed. Polirom, Iaşi, 2002, pp. 54-57)
Cateva aspecte pe care ierarhii si preotii ecumenisti le ascund sunt diferentele intre catolicism si ortodoxie. Care sunt acestea:
1. filioque: Ei zic ca Duhul Sfant purcede si de la Tatal si de la Fiul. Aceasta greseala dogmatica este cea mai grea. Sfantul evanghelist Ioan spune ca Duhul Sfant purcede de la Tatal si este trimis in lume prin fiul. (Ioan)
2. suprematia papala: Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii crestine, adica loctiitorul lui Hristos pe pamant! Mai mare decat toti patriarhii! Ceea ce n-a facut Biserica Universala. Mandrie draceasca. Papa se numeste urmasul Sfantului Petru!
3. infaibilitatea papala: Ei zic ca Papa nu poate gresi ca om, in materie de credinta, cand predica el ceea ce iarasi este o dogma noua respinsa de Biserica Ortodoxa
4. purgatoriul: Ei zic ca intre Rai si iad ar fi un foc mare unde sta sufletul cateva sute de ani si se curata, apoi se duce in Rai. Nu scrie in Sfanta Scriptura asa ceva; nu-i prevazuta nicaieri aceasta invatatura.
5. azimile: Ei nu slujesc cu paine dospita, ci cu azime, ca evreii
6. imaculata conceptie: Ei zic ca Maica Domnului ar fi nascuta de la Duhul Sfant. Nu-i adevarat. Este nascuta in chip firesc din dumnezeiestii Parinti, Ioachim si Ana, ca rod al rugaciunii.
7. substantialitatea: La sfintirea Sfintelor Daruri catolicii nu fac rugaciunea de invocare a Sfantului Duh, cum facem noi la Sfanta Epicleza. Ei zic ca Darurile se sfintesc singure, cand se zice: Luati mancati... si celelalte. Nu au rugaciunea de pogorare a Duhului Sfant, peste Daruri
8. celibatul preotilor: Preotii catolici nu se casatoresc. Sunt celibatari, impotriva Sinoadelor ecumenice care au hotarat ca preotii de mir sa aiba familie
9. indulgente papale: Alta ratacire. Papei, daca-i dai parale multe, poti sa faci oricate pacate te iarta, te dezleaga. Sfintii lor au prea multe fapte bune, n-au ce face cu ele, le da papei, iar el vinde aceste merite prisositoare spre iertarea pacatelor oamenilor care nu au destule fapte bune
10. mirungerea: Catolicii nu miruiesc copii imediat dupa Botez, ci la sapte-opt ani si numai arhiereii ii miruiesc.
Noi avem liturghiile constantinopolitane ale Sfantului Vasile cel Mare, Grigore Dialogul si Sfantul Ioan Gura de Aur, iar catolicii au liturghia romana si cea ambroziana
Fragment din "Ne vorbeste parintele Cleopa", vol.3, p.65, ed. Episcopiei Romanului, 1996
Alte diferente minore:
Adormirea Maicii Domnului: catolicii zic ca Maica Domnului nu a murit si ca a fost ridicata cu trupul la cer fara a cunoaste moartea;
contraceptia naturala: catolicii accepta metoda de contraceptie a calendarului;
evolutia: Papa Ioan Paul al II-lea accepta evolutia (detalii);
statuile: catolici cinstesc si statuile, se inchina si le saruta ca pe icoane;
casatoria: la catolici taina casatoriei este administrata de miri, preotul este doar un martor. la noi preotul este cel care face taina
Ce este erezia?
Erezia este orice abatere de la dogmele lasate de catre Mantuitorul Iisus Hristos prin Sfintii Apostoli in Biserica.
Cat de grava este erezia?
Raspunsul la aceasta intrebare ni-l da tocmai Sfantul Ioan Gura de Aur care spune:
"Daca ai schimbat un punct cat de mic din moneda regala ai falsificat intreaga moneda. Asemenea e si cu credinta. Daca ai schimbat o virgula sau un cuvant din invatatura de credinta ai schimbat toata credinta".
Iar Mantuitorul Iisus Hristos spune in Evanghelie:
"Eu sunt usa. Cine nu intra prin usa ci sare pe aiurea este fur si talhar"
miercuri, 9 ianuarie 2008
Boboteaza ecumenista, anul 2008, la Oradea
Aspecte de la slujba ecumenista de Boboteaza din anul 2008. Episcopul ortodox Sofronie Drincec si cel greco-catolic Virgil Bercea, ambii din Oradea, au savarsit impreuna "sfintirea" apei pe malul Crisului Repede. Alaturi de cei doi episcopi au mai participat preoti si diaconi din partea celor doua episcopii.
Canonul 10 al Sfintilor Apostoli: “Daca cineva s-ar ruga, chiar in casa, cu cel afurisit ( scos din comuniune bisericeasca ) acela sa se afuriseasca.”
Canonul 45 al Sfintilor Apostoli: “Episcopul sau preotul sau diaconul, daca numai s-a rugat impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca, iar daca le-a permis acelora sa savarseasca ceva ca si clerici ( sa slujeasca asemenea preotilor dreptcredinciosi ) sa se cateriseasca.” explicatie: catolicii sant eretici deoarece marturisesc in credinta lor erezii potrivnice invataturii de credinta ortodoxa, cum ar fi, de exemplu: filioloque, purgatoriul, primatul papal, imaculata conceptie,azima ( in unele locuri, greco-catolicii folosesc si ei azima ).
Sfantul Ciprian al Cartaginei spune: "Inafara Bisericii nu exista mantuire: casa lui Dumnezeu este una singura si este cu neputinta sa se mantuiasca cineva in alta parte decat in Biserica (...) oricine se departeaza de Biserica devine strain de testamentul Bisericii". explicatie: Biserica este una singura caci nu sant 2-3 sau 10 Biserici asa cum spun pseudoteologii zilelor noastre.
Arhimandritul Cleopa Ilie ( cel cu care patriarhul se lauda ca i-a fost duhovnic ) spunea: "Fratilor, unirea Bisericii nu este lucru omenesc ci dumnezeiesc. Nu-i in puterea noastra. Iata cum vad eu: sa punem post si rugaciune catre Dumnezeu si cand va veni Duhul Sfant sa ne gaseasca ca la Sfintii Apostoli (...) Aceasta este lucrarea Duhului Sfant. Iar daca va veni Duhul Sfant, cand il cerem cu post si rugaciune, cand va veni, la toate mintile arhiereilor catolici si ortodocsi va fi aceiasi gandire: " hai sa ne unim, ca n-au fost la-nceput doua Biserici ci una singura". Deci asta sa cerem de la Dumnezeu, ca El poate face unitate de vederi in toate privintele... iar daca este vorba sa se creada, sa se faca unitate de credinta, atunci numai Domnul stie... noi nu."
Parintele Iustin Parvu de la manastirea Petru Voda spunea despre ecumenism: "Ideea de unire a credintei e binevenita dar aceasta sa se faca asa cum trebuie. Nu poti uni doua sau mai multe biserici, asa, cu una cu doua, atata timp cat doctrinele lor sunt diferite si chiar contradictorii. E ca si cum ai uni o lamaie cu o portocala. Asa ceva se poate intampla doar in politica dar nu si in Biserica. Unirea asta nu se face asa prin emisiuni sau prin ziare unde fiecare isi da cu parerea personala. Un episcop sau un patriarh nu poate lua o decizie in numele Bisericii. Aici e o chestiune de sinoade. Sa vedem ce spun si grecii, si rusii, si Sarbi, si Bulgarii si toata ortodoxia. Si noi vrem o unire a Bisericii dar aceasta sa se faca dupa legile lui Dumnezeu si nu dupa interese politice."
Prof Daniel Munteanu, licentiat in teologie: "Nu stiu cum PS Sofronie Drincec poate vorbi despre iubirea de aproapele cand pe subalternii sai ii prigoneste si ii trateaza, de multe ori, ca pe ultimii oameni. Sau iubirea sa e doar fata de puternicii zilei? Conform canoanelor Bisericii Ortodoxe, daca acestea s-ar respecta de catre sinodali, ierarhii care au slujit cu catolicii ar trebui sa fie caterisiti. Se spune destul de limpede, pentru cine vrea sa priceapa, ca slujirea cu ereticii se pedepseste cu depunerea din treapta. Nu exista vreun canon care sa spuna ca slujirea este admisa in anumite situatii, doar la ierurgii sau tedeum. Justificarile acestea cum ca "nu am savarsit Taine ci doar o mica rugaciune" sunt dea dreptul ridicole. Le recomandam celor ce au savarsit aceste pacate sa mai studieze canoanele sau sa se caiasca. In fata scaunului de Judecata justificarile sunt inutile."
